După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

joi, 28 iulie 2016

George Alexander – În Finlanda, casele de copii au câte două celule. Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

În Finlanda, casele de copii au câte două celule. 
Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

Aici sunt închişi copiii noştri. În puşcăriile lor. În închisorile care sunt mai fragile decât lagărele de concentrare, dar, din care, durerea răzbate, parcă, mai vie pentru orice ființă umană, aruncată, în secolul 21! pe cimentul rece, în Europa!, în celulele disperării.
Totul este secret. Protecția Copilului din Finlanda este foarte grijulie. Ființele acestea umane, copiii noştri, adică!, mor cu zile… Unii nu urmează nici măcar şcoala. Mor în puşcărie… 
Desigur, Breivik are mai multe drepturi, ca orice criminal asupra căruia CEDO veghează conştiincios, să fie tratat cu respect, corectitudine, ba chiar cu lux dacă se poate, înveselindu-i monotonia şi gândurile-i negre.

La acea frumusețe de nedescris, la copiii noştri, CEDO n-a ajuns.
Mihai Smicală este omorât zilnic la o adresă secretă, fără niciun drept. 
De atâta dragoste şi recunoştință față de torționarii săi, vrea să fugă oricând de la casa de copii unde este închis... 
Este supravegheat, însă, limitat, terorizat, supus unui supliciu în fiecare zi. Este distrus psihic. Nu are niciun drept. Nici măcar la vizite. Dar niciun organism European nu reacționează. Nimeni nu a văzut celulele morții din casele de copii!

Să fie, oare, aşa că indiferența şi platitudinea au devenit atât de acute încât chiar şi morala euro-atlantică s-a preschimbat deodată în Coca-Cola pe taraba McDonalds-ului?!
Să fie, oare, acesta apogeul culturii noastre?!
Când laşi, când nici nu-ți pasă de un copil în închisoare, parcă şi evoluția transcedentală a omului s-a oprit, simt.
De ce să-ți pese de alții? De ce să vrei să salvezi un copil?!... Pentru că eşti un Om, Omule!
… Iar în Finlanda, casele de copii au câte două celule…
Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

Aici sunt închişi copiii noştri. În închisorile lor.
George Alexander
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)